Pierdută în oglinzi
Femeie sunt,
pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, și n-ai să-l vinzi.
Ți-i lene să mă strigi, deși mă duc
Din mugure în
floare să ajung.
Nici nu mă mir – cu ora totul trece:
Și ochiul fost
fierbinte – indiferent și rece-i.
Poate clipa
domină veșnicia,
Risipindu-mi
glasul, să nu-mi strigi
bucuria…
Femeie sunt,
pierdută în oglinzi…
1977
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu