De Paștele Blajinilor

Sâmbăta merg la Cimitirul de pe Doina, unde e înmormântată nana și tata, duminică merg la Cimitirul Central și luni merg la baștină mamei, la Verejeni, unde își duc somnul de veci strămoșii, buneii, doi unchi ca niște brazi, și alte rude... Dar azi la mormântul poetei Irina Stavschi ne-am reținut mai mult, am frânt crengile de liliac care-i acopereau fața, poeta Renata Verejanu a dat de pomană oamenilor pe care nu-i cunoaștem, veniți și ei la mormintele de alături, a chemat la mormântul poetei un bătrânel care trecea pe drum... zicându-i: ați cunoscut poeta, nu... Omul s-a uitat îndelung la portretul tăiat în piatră, a citit numele poetei... și a întrebat: DE ce nu e la Cimitirul Central, acolo unde-s mai toți poeții? A fost mare scriitoare... Mama i-a povestit istoria pe care ne-a povestit-o Grigore Vieru, cum Irina Stavschi a ieșit din sală, și a refuzat să fie primită în rândurile PCUS, și cum a fost marginalizată o viață... Pe când membrii PCUS și atunci erau în frunte, și azi sunt în frunte... Le va pune oare timpul pe toate la locul lor? a întrebat omul...