duminică, 19 martie 2023

Dedicație pentru Ambasadorul Culturii Păcii

 

  Geta Lipovanciuc

Tu venit-ai  să  scrii! 

                  (dedicată  scriitoarei Renata Verejanu) 

În miez de-aprinsă toamnă, flămândă a te naște,

Un pui rănit venit-ai, din lumile adânci,

Strângând  cu brațul fraged și ale sorții moaște

Mireasma durei pietre, zidită-n roi de stânci. 

Salvatu-ți-ai poporul, secându-ți râul frunții,

Pe sumbre baricade, ce fostu-ți-au popas.

Și, dacă-n astă toamnă nu ți se-nchină munții,

E doar de-atât că-n fața-ți și norii s-au retras. 

În răni dezmoștenite pe sfânta creastă-a limbii

Vărsat-ai limpezimea metaforei din gând.

În foc nestins de astre ți se închină iambii,

Pe câmpuri nefertile și secete-nvingând.

Când umbre mici de stufuri ploconul îți consacră,

Tu, pururi verde bradul, ești temelie-n zid.

Și tron ți-e limba țării și stăpânirea-ți sacră,

Când suplinit-ai vasul cu miru-ți stors din rid. 

Cu greu, dar sfârtecat-ai aducerile-aminte,

Să poți, ca și ostașul căzut pe Maraton,

Să-ncui tristețea țării în ceață de morminte,

Când plânsu-i făr-pereche îți deveni canon. 

Pe-același cer cu stele, tu – astru-n haina lunii,

Luci-vei nemurirea cu sufletu-ți matern

Și dăinui-vei veacuri, ca neam de vechi gorunii,

Ce-au plăsmuit nădejde în trunchiul lor etern. 

 Cu cordu-ți din granituri de viță veche, -aleasă,

Smeri-vei pe-nsetații și prinșii în sclavii. 

Și, dacă hărăzit e să nu devii mireasă 

A Cerului, de-atât e, că mai ai mult să scrii!   

Niciun comentariu: