Renata Verejanu, poet

 

În trenul meu erai şi tu

 

 

Eu vin de la Zilele Nichita Stănescu... -

Vei citi în satisfacția care mă predomină...

Mă scuzi, cine ar putea să-mi spună,

De cât timp te afli lângă mine

Stăpânul ochilor triști și frumoși?

Prin câte gări am trecut împreună

În noaptea de vis,

 nedumerită și ea...

Vorbește, stăpânul gurii pline cu șoapte

Din preajma mea...

Da, eu vin de la Zilele Nichita Stănescu.

Din câte știu, eram singură în compartiment.

Undeva am mai văzut acești ochi albaștri

Ce-mi pătrund dureros de tainic în piept...

Posibil, m-am dezbrăcat să dorm liniștită,

Citind din creația unui mare poet...

 

Cu trenul acesta de cine mă-apropii?

Cu trenul acesta din soarta cui plec?